in the PONS Dictionary
I. plạtt [plat] ADJ
1. platt (flach):
2. platt pej (geistlos):
II. plạtt [plat] ADV
Plạtt <‑[s], no pl > [plat] N nt
See also
Plạttdeutsch <‑[s], no pl> N nt ohne art
| ich | platte | ab |
|---|---|---|
| du | plattest | ab |
| er/sie/es | plattet | ab |
| wir | platten | ab |
| ihr | plattet | ab |
| sie | platten | ab |
| ich | plattete | ab |
|---|---|---|
| du | plattetest | ab |
| er/sie/es | plattete | ab |
| wir | platteten | ab |
| ihr | plattetet | ab |
| sie | platteten | ab |
| ich | habe | abgeplattet |
|---|---|---|
| du | hast | abgeplattet |
| er/sie/es | hat | abgeplattet |
| wir | haben | abgeplattet |
| ihr | habt | abgeplattet |
| sie | haben | abgeplattet |
| ich | hatte | abgeplattet |
|---|---|---|
| du | hattest | abgeplattet |
| er/sie/es | hatte | abgeplattet |
| wir | hatten | abgeplattet |
| ihr | hattet | abgeplattet |
| sie | hatten | abgeplattet |