in the PONS Dictionary
oblocūtor <ōris> m (obloquor) Plaut.
- oblocutor
-
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | oblocūtor | oblocūtorēs |
| Genitive | oblocūtōris | oblocūtorum |
| Dative | oblocūtorī | oblocūtoribus |
| Accusative | oblocūtorem | oblocūtorēs |
| Ablative | oblocūtore | oblocūtoribus |
No example sentences available
Try using a different entry.